Mari romani de pretutindeni

  Autori: Manuel Badescu, Dan Mironescu                               Introducere: Basarab Nicolescu

„Pentru scriitor exilul este o tehnica a cunoasterii. Pentru mine,  dragostea, exilul si moartea sunt cele trei chei ale cunoasterii.”           (Vintila Horia) AMR

Comanda albumul

“Mari romani de pretutindeni” prezinta intr-o colectie de planse fotografii de arhiva, documente, biografii esentiale si ganduri ale ale unor personalități originare din România, care au fost remarcate în străinătate, precum: Dimitrie Cantemir, Dora D’Istria, Emanuil Gojdu, Eudoxiu Hurmuzachi, Haricleea Darclée, Constantin Brâncuși, Traian Vuia, Mircea Eliade, George Emil Palade, Marcel Iancu, Constantin Silvestri, Dinu Lipatti, Sergiu Celibidache ș.a.

„Nu vă aflați în fața unei lucrări exhaustive dedicate acelor personalități deosebite, originare din România, care și-au câștigat onorurile creativității lor deosebite, în afara frontierelor României, când mai mari, când mai mici. Este o alegere subiectivă, și prin aceasta, asumat, subiectivă.
În același timp, o rememorare a cincizeci dintre numele marilor români, dispăruți și unii dintre ei, pe nedrept uitați sau fals catalogați. Numărul acestor noi forme de remarcare a talentului și inventivității unora ce fie nu au fost înțeleși în epocă, fie au fost alungați (din țară sau din memoria colectivă)pe nedrept, vor fi, de aici încolo, o preocupare a Institutului Cultural Român.
Nu voi putea uita momentul de enormă emoție când am intrat în prima formă de expunere a atelierului brâncușian după moartea marelui sculptor. Vizibilă fiind emoția, unul dintre custozii expoziției din Palais Tokyo m-a întrebat intrigat de unde sunt. I-am răspuns că din România. Răspunsul lui m-a indignat! Păi, ce legătură aveți voi, custozii, cu BRÂNCUȘI? Iată de ce, vă invit să parcurgeți cu atenție acest mic îndreptar și să-i rememorăm împreună cu unul dintre marii cărturari români de astăzi, profesorul universitar francez și academician român, Basarab Nicolescu ce mi-a permis republicarea unui text remarcabil al său:  “Despre imaginea României”. Brandul de țară? Falsă întrebare. Fiecare dintre cei aleși de alcătuitori, fiecare din creațiile lor ar putea să fie un brand al țării noastre. Valoarea lor este valoarea perenă românească.
” (
Radu Boroianu, Președintele Institutului Cultural Român)

Despre imaginea României

„Este de domeniul evidenței faptul că imaginea României în lume nu este bună. Bineînțeles, nu am nicio rețetă miracol, dar pot totuși formula câteva idei pentru ameliorarea acesteia în următorii ani.
Aud sau citesc prea des discursuri despre caracterul marginal al culturii române, despre cât este ea de neînsemnată în context mondial, despre fatalitatea supunerii sale la legile economiei de piață…  Spiritualitatea nu poate fi măsurată în kilograme sau număr de cărți. O spiritualitate nu poate fi mică sau mare. Ea este sau nu este. Iar, prin natura sa, spiritualitatea este universală. O schimbare a imaginii României în lume este condiționată de reforma reprezentărilor noastre culturale…
Un număr mare de persoane au ales calea unui exil fără întoarcere în timpul regimului totalitar din România. Aceste persoane s-au integrat, în general cu mari eforturi, în noua lor țară. Ele au contribuit, ca anonimi sau ca personalități recunoscute, la dezvoltarea culturală, științifică și economică a noilor lor țări, dar, în același timp, au păstrat, într-o manieră conștientă sau inconștientă, memoria țării lor de origine – România și memoria propriei lor suferințe. Memoria suferinței va garanta ca suflul sensului să străbată Europa de mâine.
Diaspora românească nu este numai depozitara memoriei suferinței. Nu trebuie uitat că, înainte de 1989, ca și acum, opere importante s-au creat în afara granițelor țării. Cultura română depășește cu mult frontierele României. Diaspora poate juca un rol important în valorizarea acestei memorii culturale.

Marii creatori români au fost dintotdeauna ființe ale transgresiunii – transgresiunea normelor culturale convenționale, transgresiunea limbii, transgresiunea credințelor profund înrădăcinate. Dar această transgresiune nu a fost, în esența sa, agresivă. Ea a fost constructivă. Brâncuși, Ion Barbu, Eliade,
Lupasco, Cioran, Tzara, Gherasim Luca, Vintilă Horia, Andrei Șerban sunt ființe ale trangresiunii frontierelor între diferite domenii ale cunoașterii și între diferite culturi, spre disperarea vameșilor de tot felul, vameși ai cunoașterii și culturii. Acest dar al transgresiunii ar trebui valorizat, pus în lumină, dat ca model.
Metisajul cultural este, cred, inevitabil în Europa de mâine. Diaspora românească este una dintre precursoarele acestui metisaj. Metisajul cultural nu înseamnă omogenizare culturală și pierderea identității naționale. Sensul său este crearea unei noi culturi – europene, care va coexista cu culturi naționale. Unitate în diversitate și diversitate prin unitate – această străveche expresie a înțelepciunii umane ar trebui să ghideze pașii noștri. Cultura română însăși nu este oare produsul unui metisaj, la frontiera între Orient și Occident, între Balcani și Europa Occidentală? Aici este chiar forța sa,
destinul său unic. În acest context, am putea medita asupra unei strategii culturale fondate pe axa București – Paris – Atena, crucială în evoluția Europei de mâine… Trista imagine a României de Fanar al Europei ar putea astfel fi înlocuită de cea de Californie a Europei.” (Basarab Nicolescu)

 

Comments are closed.

h